Câți dintre noi iertăm precum Sfântul Spiridon?

Aţi văzut ce-a făcut Sfântul Spiridon, dacă aţi ajuns să citiţi întâmplarea cu berbecii? El era păstor, era şi episcop şi păstor. Şi au venit noaptea hoţii la turmă şi dimineaţa i-a găsit tremurând şi neputând să se mişte. Şi i-a întrebat: „Ce-i cu voi aici?”. Ei au început să plângă şi au zis: „Preasfinţite, am venit azi noapte la furat şi n-am putut să ne mai mişcăm din loc, a venit îngerul Domnului şi aici ne-a încremenit şi am tremurat toată noaptea”. Atunci el s-a rugat pentru ei şi li s-au dezlipit picioarele de pământ şi le-a spus: „Mergeţi în pace!”. Dar după o vreme i-a chemat înapoi. Ei s-au speriat, că s-au gândit că-i va da pe mâna autorităţilor. Atunci Sfântul Spiridon a luat un berbec şi le-a zis: „Luaţi şi voi un berbec. Parcă prea v-aţi ostenit toată noaptea şi nu v-aţi ales cu nimic, luaţi şi voi şi tăiaţi-l şi mâncaţi-l”. Şi ei au început să plângă, n-au mai tăiat niciun berbec, nu l-au mai părăsit pe Sfântul Spiridon toată viaţa. Avem noi puterea în zilele noastre să facem aşa? „Părinte, dacă prindem pe vreunul că fură ceva de la noi, îl izbim de nu se vede”. Nu mai zic de toate celelalte: „Sunăm la poliţie, zbierăm, ţipăm, îl dăm în judecată, ne certăm, nu mai vorbim cu el, îi furăm şi noi ceva, îi aruncăm ceva peste gard etc.”. Vedeţi marea diferenţă între adevăraţii creştini şi noi, care nu facem aşa? Cu ce ne deosebim de păgâni?

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 235-236)