Aghiasma Mare: când și cum o consumăm și de ce este atât de importantă?

Suntem la început de an… Un nou an din viața și din istoria mântuirii noastre care, dincolo de toate, poartă un nume special: NĂDEJDE. Probabil este cel mai potrivit apelativ, căci așteptăm cu toții un an altfel, cu luni și zile care să nu ne țină la distanță de cei apropiați ai noștri sau departe de Biserică, de Împărtășanie și de Hristos. Trăim cu speranța și cu încrederea că Dumnezeu a auzit rugăciunile noastre fierbinți și că, de-a lungul anului pe care l-am început, Își va întinde mâna Sa și ne va binecuvânta să trecem cu bine prin această încercare.

Am vorbit în mai multe rânduri, pe parcursul anului trecut, despre cât de importantă este rugăciunea preotului, a comunității și a fiecăruia dintre noi la vremuri de restriște și, cu siguranță, cu toții putem da mărturie despre o astfel de „experiență” în urma căreia am dobândit ajutor și întărire. Am vorbit, printre altele, despre importanța Sfintei Împărtășanii, a rugăciunii către Sfinții vindecători și despre efectele Aghiasmei Mari, demonstrate inclusiv de către cercetători și, de aceea, ne-am hotărât să punem început-bun acestui an răspunzând, în primul editorial din 2021 și în preajma sărbătorii Bobotezei, unei întrebări de natură catehetică: Când și cum consumăm Aghiasma Mare și de ce este ea atât de importantă?

Ce este Aghiasma Mare?

În primul rând, înainte de a prezenta beneficiile Aghiasmei Mari, trebuie să știm că, termenul de „Aghiasmă” provine din termenul grecesc αγίασμα, care denumește atât „apa sfințită”, cât și slujba propriu-zisă de sfinţire a ei, care se săvârșește doar de Bobotează. Conform rânduielii din Mineiul pe luna ianuarie, slujba specială de sfințire a apei poate fi săvârșită fie după Sfânta Liturghie din ajunul Bobotezei, fie după Utrenia din ziua de 6 ianuarie sau, în cel mai întâlnit caz, după Sfânta Liturghie din ziua de Bobotează, Praznicul care încheie șirul sărbătorilor de iarnă și ne amintește tuturor, an de an, de Botezul lui Hristos de la râul Iordan.

Cum consumăm Aghiasma Mare?

Din Aghiasma Mare vom gusta timp de opt zile, în fiecare dimineață, înainte de a lua Anafora și de a consuma orice alt aliment. De ce? Pentru că nimic nu este mai important decât această hrană spirituală care poate, după cum vom vedea în continuare, să cureţe sufletele şi trupurile, spre vindecarea tuturor patimilor noastre. Dacă în această perioadă de opt zile începând cu Praznicul Bobotezei ne și împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului, vom lua Aghiasma Mare imediat după Sfânta Euharistie.

Aghiasma Mare este folosită în cadrul Bisericii noastre și în restul anului, în cadrul sfințirii sfintelor locașuri, a clopotelor, troițelor, a vaselor și a veșmintelor bisericești, a Antimiselor, a Sfântului Mir, dar și la Taina Sfântului Botez.

De ce este Aghiasma Mare atât de importantă?

Pe 6 ianuarie, în ziua de Bobotează, la slujba Aghesmei, care se săvârșește în cadrul Bisericilor noastre, preotul se roagă astfel, chemând Harul Sfântului Duh peste apa curată care stă dinaintea lui: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă”.

Așadar, este limpede faptul că, în urma rugăciunii preotului, Sfântul Duh se pogoară asupra apei și, astfel, ea devine „izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie”. Sfinții Părinți ai Bisericii noastre au subliniat în repetate rânduri, în paginile lucrărilor teologice pe care le-au redactat, efectele benefice ale Aghiasmei Mari și foarte multe minuni stau mărturie în acest sens. Traversăm o perioadă grea și suntem contemporani cu această pandemie care ne-a afectat pe toți și a influențat diferitele aspecte ale vieților noastre. Să fim încredințați de faptul că Apa sfințită ne vindecă nu doar de această molimă, ci de toate bolile sufletești și trupești. Tot ea ne întărește în credință și în dragostea noastră față de semeni și față de Dumnezeu, fiind păzitoare împotriva ispitelor și cale către iubirea și milostivirea Tatălui nostru Ceresc. De asemenea, în satele noastre gospodarii stropesc cu Aghiasmă casele, curțile, grădinile, fântânile, animalele și toate cele de pe lângă casă, pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se reverse și asupra lor, dăruindu-le rod bogat, sănătate și spor.

Atenție! Este important să nu confundăm Aghiasmă Mică cu cea Mare, sfințită de Bobotează, care poate fi consumată, așa cum am văzut, până pe 13 ianuarie sau în momente excepționale, dar doar cu binecuvântarea duhovnicului. Aghiasma Mică, în schimb, poate fi consumată cu evlavie, după pravila de dimineață, în toate zilele de post, dar și în vreme de necazuri, ispite, nevoi sau grele suferinţe, spre tămăduire și mângâiere.

Ținând cont de toate acestea, să încercăm să nu ratăm niciuna dintre cele opt zile în care putem consuma Aghiasma Mare și să nu considerăm această strădanie ca fiind o „corvoadă” sau piedică în calea tabieturilor noastre matinale. Știm că Hristos este Blând, Milostiv și, mai ales, Răbdător. Stă la ușa inimii noastre, bate și așteaptă să-I deschidem. Haideți să transformăm aceste opt zile în care luăm Aghiasma Mare în opt pași fermi către ușile inimilor noastre – un real exercițiu de voință creștină și de nădejde la început de an!

Sursa text:https://bizanticons.wordpress.com/