Stareţul Varsanufie de la Optina deseori povestea o întâmplare din viaţa Sfântului: „Când Sfântul Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, mergea, în anul 325, la Sinodul Ecumenic de la Niceea, a trebuit să înnopteze la un han. Intrând la el călugărul, care îl însoţea în călătorie, îl întrebă: „Părinte, nu pot să înţeleg un lucru: de ce calul nostru nu mănâncă varza, pe care am cumpărat-o la stăpânul nostru. E o varză atât de bună, că şi oamenii ar mânca-o, da calul nu vrea să mănânce?” „De aceea nu mănâncă, – îi spuse Sfântul, – căci calul simte duhoarea ce vine de la această varză din cauză că stăpânul nostru este molipsit de patima zgârceniei”. Omul, care nu este luminat cu duhul, nu observă lucrul acesta, dar sfinţii au darul Dumnezeiesc de a recunoaşte patimile”.