Sfânta Liturghie din Duminica a V-a după Pogorârea Duhului Sfânt. „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele” (Rom. 12, 21).

De ce a trimis Iisus duhurile rele în porci? Le-ar fi putut trimite în arbori sau în stânci; de ce tocmai în porci? Nu ca să-i asculte pe demoni, ci ca să-i înveţe pe oameni. Unde sunt porci, acolo-i necurăţie, iar duhurilor necurate le place necurăţia; şi unde nu-i necurăţie, o fac ei cu de-a sila.

Există diavol? Cine nu şi-a pus-o măcar o dată întrebarea? Unii şi-o pun chiar cu oarecare nedumerire şi revoltă. Dacă există Dumnezeu, de ce să existe şi diavol? Existenţa lui Dumnezeu ne lămureşte destinul nostru, ne lămureşte destinul universului, dă un sens universal şi vieţii. Dar existenţa diavolului?

Încă de la Facere ştim că diavolul a fost acela care i-a înşelat pe primii oameni ca să nu asculte de Dumnezeu şi să-I calce porunca. Şi mai ştim că înaintea lumii materiale, Dumnezeu a creat o lume spirituală. Există nouă cete îngereşti… . Printre aceste cete era şi alta care a căzut din pricina mândriei, în frunte cu Lucifer. Această ceată de îngeri căzuţi este ceea ce numim noi diavolii, duhurile cele rele, sau simplu: diavolul. Poporul nostru nici nu crede că merită să i se pronunţe numele.

Atestări biblice sunt categorice: duhurile rele există. Aşa cum numele Domnului pronunţat în rugăciune face bine, tot aşa numele și urmarea diavolului, duce la pierzanie.

Să luăm cu toţii aminte la îndemnul Sfântului Apostol Iacob care zice: „Staţi împotriva diavolului – a răului adică – şi el va fugi de voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi” (Iacob 4, 7-8), precum şi la îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care de asemenea ne învaţă: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele” (Rom. 12, 21). Amin.