Cântarea Maicii Domnului

Această cântare a fost scris iniţial în greacă, ca şi celelalte texte din Noul Testament. Cântarea este adesea asemănată cu Rugăciunea Anei (I Samuel 2,1-10).

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile,

Că a făcut mie mărire cel Puternic. Şi sfânt numele Lui,

Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.

Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor;

Pogorât-a pe cei puternici de pe Scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi,

Pe cei flămânzi a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi a scos afară deşerţi.

Luat-a pe Israel sluga Sa, ca să pomenească mila,

Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Este însoţită de un refren ce se cântă între stihuri, numit mărimuri:

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără-de-asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare-de-Dumnezeu, te mărim.