Părintele Cleopa despre Sfântul Spiridon și minunea cailor cu capetele tăiate, unul alb și unul negru

Sfântul Spiridon, după primirea invitației pentru Sobor, se adresează bunului său ucenic:

– Fiule, iată am primit de la împaratul Constantin invitație să mergem la Sobor, la Niceea Bitiniei în Asia, împotriva blestematului Arie !
– Părinte, dar mata ești tare bătrân și avem de mers până acolo sute și sute de kilometri, e tare departe.
– Fiule, la dimineață să pui caii la trăsură, că mergem la port, ne suim cu căruța într-un vaporaș, și apoi o sa mergem în Asia Mică !

Arienii, când au auzit că merge Sfântul Spiridon, ei știau că-i făcător de minuni, și atunci au zis: “Măi, dacă merge moșneagul ăsta la Sinod, noi suntem gata, suntem terminați ! Acesta nu vorbește, ci face minuni, și împăratul când va vedea minunea, gata cu noi, sigur că iscălește izgonirea noastră de acolo !

Hai să le tăiem capul la cai, să-l împiedicăm cumva și să-l facem să se răzgândească. Dacă n-are cai, moșneagul pe jos nu se poate duce, că are aproape 100 de ani”.

Și s-au dus arienii în grajd noaptea, că în Cipru erau mulți arieni, sate întregi, cum sunt sectarii la noi acum, și au tăiat capul la amândoi caii.

Iar dimineața, Sfântul Spiridon i-a zis băiatului:
– Du-te fiule și pune caii la ham să plecăm repede, cum am zis, că se face ziuă!
Mai era un ceas-două până se lumina de zi.

Ucenicul s-a dus să înhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumânărică în mână.
Când se duce ucenicul în grajd, uimit și înfricoșat, găsește caii morți. Îi strigă Sfântului Bătran:
– Părinte, vai de mine, ne-au tăiat capul la amândoi caii ! Caii-s morți, fără capete amândoi ! Nu mai putem să mergem nicăieri !
Dar bătrânul știa sigur că arienii au făcut aceasta, ca să-l împiedice pe el să nu se ducă la Sinod. Și i-a zis ucenicului :
– Asta arienii au făcut-o, las’că ne-ajută Dumnezeu !Du-te și pune capul înapoi la cai că vin și eu acolo !

Încă nu era ziuă. Acela s-a dus pe semi-întuneric, și din greșeală, deși avea o mică lumânarică, a pus capurile cailor invers : capul de la calul cel alb la cel negru și capul de la cel negru la cel alb. Și când a ajuns Sfântul Spiridon acolo, el, bătrân fiind, n-a mai băgat de seamă greșeala ucenicului, și l-a întrebat:

– Fiule, ai pus capetele cailor înapoi?
– Le-am pus, părinte, cum ai poruncit.
– Unde sunt acuma?
– Iata, aici,.. și ii arată, că era întuneric.

Sfântul Spiridon zice:
– Bine ești cuvântat Dumnezeul nostru, Cel ce dai viață la toată făptura, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Și dintr-odată au înviat caii amândoi, scuturându-se.
– Pune-i , fiule, repede la căruță, să putem pleca !

Dar acela nu știa că a pus capul de la calul cel alb la cel negru, din cauza întunericului dinăuntru. Abia când a ieșit cu ei la lumină, scoțându-i pentru înhămat, ucenicul a zis :
– Părinte, am greșit ceva ! Am pus calului negru capul celui alb și invers..!! Ce pot să fac acum ?!?
– Lasă-i așa, fiule, că nu are nimic, poate ca așa a vrut Dumnezeu !

Iar după ce a înhămat caii, se făcuse de ziuă. Și când au văzut arienii ziua că merge Sfântul Spiridon cu un cal alb cu capul negru și cu un cal negru cu capul alb, au zis:

– Na, asta da, minune.. Da nu ziceați că ați tăiat capul la cai ?!?
– Noi sigur l-am tîiat, la amândoi.
– Dar uită-te la ei cât sunt de vii !! Cum i-a înviat ?!? Dacă a făcut el minunea asta și a înviat caii, când ajunge ăsta la Sobor, praf ne face, vai de ce ne așteaptă pe noi cu el acolo… Acesta e mare bineplăcut al lui Dumnezeu Cel Viu și Adevărat și mare făcător e de minuni..!!!
Cunoaștem și minunea de acolo, dar și finalul binecuvântat al Sfântului Sobor.

Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, Doamne, miluiește și mântuiește sufletele noastre!

Extras din volumul Ne vorbește Părintele Ilie Cleopa

Autor imagine: Nicolae Grigorescu – Medalion din Icoana Sfântului Spiridon